Anul acesta, ca să sărbătoresc jumătate de secol în această lume, mi-am comandat un stilou Nakaya Urushi. De fapt l-am comandat de anul trecut, dar artistul specialist a lucrat peste jumătate de an ca să îl meșterească.

Ochisem de multă vreme Nakaya Dorsal Finn, însă când a venit vremea pentru comandă, am ales alt model: Nakaya Desk Pen – Kuro Tamenuri. Am considerat că mă reprezintă mai bine, are forma asemănătoare cu un toc, este pretențioasă forma, nu este cel mai comod stilou. Dar tocul este cel care mă definește, este instrumentul și arma pașnică a unui caligraf. Tocul cu peniță este parte din evoluția mea. Așa că mi-am dorit pe birou un stilou cu această alcătuire.

Singura modificare a fost să aleg o peniță bicoloră. Stiloul are penița lucrată după specificațiile mele, care corespund cu modul meu de a scrie. Am trimis o lista lungă maestrului care a lucrat stiloul, precizând toate particularitățile poziției mâinii la scris, dradul în care apăs pe hârtie, înclinația tocului față de orizontală, dacă înclin mai milt pe dreapta sau stânga, daca scriu rapid sau lent, mic sau mare și tot așa.

S-a întors la mine opera maestrului japonez, un stilou cu lac Urushi, un lac otrăvitor pentru noi dar la care maestrul este deja imun. Stiloul are straturi succesive de lac, aplicate în timp, de aici și durata mare de așteptare pentru comandă, cam 7 luni. Unele straturi au o culoare roșiatică, deasupra lor se aștern cele negre. Cu timpul, se va toci o parte din lacul negru acolo unde voi pune eu mereu degetele, și vor ieși la iveală zone roșii care vor face ca acest stilou să fie și mai personal. Lacul încă lucrează niște luni bune după ce l-am primit, e nevoie de grijă în manevrare până se stabilizează și se întărește definitiv.

Penița nu este una pentru începători, pentru cei slabi de inimă, poate nici pentru toate gusturile. Este făcută să scrie cursiv doar pe materialele cele mai fine. În orice altă variantă pare că are o voință a ei, că protestează și înaintează greu. Acest stilou deosebit are nevoie doar de hârtie specială, până acum am constatat că se potrivește perfect cu Tomoe River, un alt reper japonez în calitatea materialelor de caligrafie.

Stiloul nu are niciun ornament, suprafața lăcuită este continuă și elegantă, un exponat al simplității iconice japoneze, pe care o putem oricând împrumuta cu succes chiar și în arta scrierii: un scris elegant și elevat poate fi dezarmant de simplu la prima înfățișare, dar cu o construcție impecabilă și armonioasă a proporțiilor. Stiloul simte exact ca un toc japonez de caligrafie, are un corp masiv și lung, nu prea încape în niciun penar, are un kimono al lui dedicat. Mă solicită la scris, mă aduce în momentul prezent, poate că penița ultra extra fină pe care trebuie să o folosesc așa cum i-am cerut maestrului, exact la unghiul și apăsarea precizate, mă face să nu las gândurile să fugă altundeva când scriu cu Nakaya.

Și, la urma urmelor, nu despre asta este vorba în caligrafie? De a fi acolo prezent cu toate simțurile treze și cu deschiderea către frumosul pe care îl facem, dar și pe cel pe care avem privilegiul să îl admirăm: un stilou bine construit, o peniță elegantă, o foaie perfect netedă, o cerneală densă, toate aceste obiecte ieșite din mâinile unor artiști care pun toată măiestria lor în lucruri pe care noi să le putem admira.
Caligrafia este un permanent exercițiu de admirație.

Foto/video: The Portrait by Diana Iurkiewicz