Hârtie de bună calitate, un instrument de scris și o călimară cu cerneala preferată. De atât ai nevoie pentru un moment de delectare rafinată. Cu toate acestea, nu este puțin deloc. Să te poți exprima în scris, punând pe hârtie rezultatul unei simbioze perfecte a gândului și gestului te face un om bogat: o dată pentru că îți rupe din timpul care te “aleargă” insensibil la nevoile tale, și pentru că te lași “pradă” unei îndeletniciri benefice pentru minte și suflet. Dacă alegi azi să trimiți o scrisoare scrisă de mână, sau să așterni într-o caligrafie veche ori modernă o frază preferată, înseamnă că ești un om plin de înțelegere și dărnicie: te gândești în primul rând la încântarea imensă pe care destinatarul o va avea când îți citește cuvintele scrise, dar îți faci și ție un imens dar, ducând mai departe cu propria mână o artă în pericolul de a fi uitată.
Înainte de a ajunge la valențele expresive și estetice ale scrisului de mână, acesta face apel la niște rotițe extrem de importante din mecanismul nostru cognitiv. Gestul de a așterne pe hârtie cuvinte, semne sau simboluri, îți declanșează o stare de prezență multivalentă: atenție la detaliu – respectiv cum te încadrezi pe hârtie, cât de mare poți scrie, unde așezi hârtia ca să îți fie comod să scrii –, atenție la planul fizic – faptul că simți hîrtia sub mână, că trebuie să mânuiești un instrument de scris, să alegi cât de tare îl strângi între degete, cum faci mâna să asculte mintea, cum generezi o mișcare cursivă –, atenție la planificare – în cazul scrisului de mână, în timp ce te concentrezi pe formă trebuie să te concentrezi și pe fond, să alegi cum structurezi informația astfel încât să spui ce e relevant, să planifici parcursul logic al scrisului, pentru că nu ai la îndemână comodul buton cu “delete” sau comenzile “copy” și “paste”.
În caligrafie sunt destul de multe reguli, este multă teorie și multă gândire – se spune că doar 20% din caligrafie este practică, restul de 80% este gândit. În plus, este și multă istorie la mijloc, scrisurile au o poveste a lor și o evoluție pe care este bine să o știi ca să înțelegi cât mai bine ce faci și de ce. Dar probabil cea mai provocatoare descoperire pe care orice caligraf o va face este că ai nevoie de răbdare pentru a scrie caligrafic, că nu se întâmplă lucrurile în viteză nici din punctul de vedere al învățării, dar nici al execuției în sine, indiferent de nivelul de performanță la care ai ajuns. Caligrafia se face în tihnă. Așa se poate rafina și tehnica: având îngăduință față de efort, dar cu un ochi critic față de rezultat.
La toate cele de mai sus te invit să adaugi și componenta estetică pe care o vei avea în vedere atunci când scrii, ceea ce face ca scrisul de mână să fie o activitate mult mai complexă decât ne dăm seama. Iar în cazul acesta poți alege să scrii cât mai controlat, respectând anumite “canoane” caligrafice, sau poți merge înspre abordarea gestuală, care este parțial controlată, și care vine la îndemână după multă practică și asimilarea regulilor spre a fi schimbate sau încălcate asumat.
Toate acestea sunt parte a experienței de învățare la Academia de Caligrafie, unde scrisul este tratat cu respect și unde informațiile teoretice și practice sunt structurate intuitiv, sunt explicate cu generozitate și unde actul predării caligrafiei se face cu profesionalism.
Te invităm să scriem impreună!